Si arta ucide – Cantecul sinucigasilor

Zilele trecute am dat pe net de un cantec care pur si simplu mi-a dat fiori.
Se numeste “Gloomy Sunday – Hungarian suicide song”, sau in traducere „Duminica intunecata – Cantecul sinuciderii” – Rezső Seress.
Povestea cantecului este urmatoarea : In 1933, compozitorul (pianist) necunoscut pana la vremea accea, este parasit de catre iubirea vietii sale. Distrus, spulberat de iubire, compune cantecul cu urmatoarele versuri (originale):

Gloomy Sunday, with hundred white flowers
in the chapel, beloved one,
I waited in prayer.
That sunday morning, my dreams were chasing.
Yet the chariot of my sorrow
came back without you.
Forever since then are so sad all my sundays –
tears are my drink, and the bread I eat sorrow.
Gloomy Sunday.

On my last Sunday, belovéd,
oh come to me! There’ll be a priest too,
a coffin, a catafalque, a shroud.
Also then, flowers will await you,
flowers – and a coffin. Beneath flowering trees,
I will take my last ride.
And my eyes open wide for a last glance upon you.
Don’t be scared of my eyes, still in death I will bless you…

Traducere:

Duminica tristă,
cu sute de flori albe în capelă, iubito,
am aşteptat-o în rugăciune.
Astă duminică dimineaţă, visele mele te-au bântuit.
Şi totuşi, mesagerul amărăciunii mele s-a întors fără tine.
De atunci sunt tot aşa de trist în fiece duminică,
lacrimile-s potiune, şi pâinea-cea-de toate-zilele mi-e hrană amară.
Duminica tristă

În cea din urmă duminică, iubito,
Vino spre mine! îţi voi fi deopotrivă părinte,
sicriu, catafalc ori giulgiu.
De asemenea, atunci, cununi te vor aştepta,
da, cununi – şi un sicriu, inflorite sub copaci,
voi să-mi iau ultima plimbare.
Şi cu ochii larg deschişi pentru o ultimă privire asupră-ţi,
nu ai teamă de ochii mei, încă în nefiinţă,
voi să te binecuvântez …
Ultima duminică.

Rezso Seress era un compozitor ratat din Ungaria care incerca in zadar sa dea lovitura cu unul dintre cantecele sale. Insa erau in continuu respinse, lucru care ducea inevitabil la certuri cu sotia sa. In cele din urma, intr-o duminica, aceasta l-a parasit. Deprimat, Seress s-a asezat la pian, uitandu-se cum pe cer se strang nori negri si incepe o ploaie trista de toamna. „Ce duminica mohorata” se gandi Seress si a inceput sa apese la intamplare clapele pianului. In mai putin de jumatate de ora, spre surprinderea lui, scrisese un cantec intreg, un cantec cu o melodie si ritm ciudat, foarte deprimant si trist. L-a numit „Gloomy Sunday”.
Un producator muzical i-a acceptat cantecul si a fost distribuit in intreaga lume. Insa la cateva luni dupa ce cantecul a fost inregistrat si pus in vanzare a inceput o serie de ciudate intamplari legate de noul cantec. In Berlin, un tanar i-a cerut unei orchestre sa-i cante melodia si dupa ce i-a cantat-o barbatul a mers acasa si s-a impuscat in cap dupa ce le spusese rudelor sale ca se simte foarte deprimat dupa ce ascultase un cantec nou pe care nu si-l mai poate scoate din minte.
Dupa o saptamana, in acelasi oras, o tanara femeie a fost gasita spanzurata in apartament. Politia a gasit un disc cu cantecul Gloomy Sunday in dormitorul acesteia. Dupa doua zile, o tanara secretara din New York s-a gazat, lasand in scris ca la inmormantarea ei sa se cante Gloomy Sunday. Cateva saptamani mai tarziu, un alt new yorkez de 82 de ani s-a aruncat de la etajul al saptelea dupa ce cantase melodia mortala la pian. Cam in aceeasi perioada, un adolescent din Roma a auzit melodia dupa care s-a aruncat de pe un pod.
Ziarele din intreaga lume au inceput sa scrie despre tot mai multe morti asociate cu melodia lui Seress. Un ziar din Londra scria despre cazul unei femei care pusese discul cu Gloomy Sunday la volum maxim infuriindu-i si speriandu-i pe vecini. La un momnet dat, discul se bloca si canta la nesfarsit acelasi fragment aducandu-i pe vecini la disperare. Au inceput sa bata ingroziti la usa femeii insa aceasta nu raspundea. Au spart usa si au gasit-o pe femeie moarta in fotoliu dupa ce luase o supradoza de medicamente. Lunile treceau si tot mai multe astfel de cazuri erau raportate, facandu-i pe sefii de la BBC sa interzica sa se mai difuzeze melodia la radio.
In Franta, Reszo Seress i-a scris iubitei lui rugand-o sa se impace. In schimb, a primit o scrisoare de la politie in care il informau ca iubita lui se otravise, langa ea fiind gasita o copie a Gloomy Sunday. Au urmat apoi multe alte sinucideri legate de melodie. Numarul exact nu este cunoscut insa se estimeaza peste 100 de cazuri.
Insusi autorul melodiei a incercat de asemenea sa se sinucida, aruncandu-se de la fereastra locuintei sale in 1968. Nu a murit, a supravietuit, dar s-a omorat mai tarziu la spital, cu ajutorul unei sarme care ii sustinea piciorul in ghips.
Se spune ca, subconstientul tau il percepe k pe un mesaj subliminal, care te indeamna sa comiti sinucidere.

Din pacate, pe net nu am gasit varianta originala a cantecului.

Evoluam?

Decat asa,prefer sa ma intorc la maimutza…

Kapra coo 3 iezy By Coca& Pitzy Style

Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
-Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha: “3 yezi bulangii, fug akum la D &G, Si va aduce mama voo okelari cu rama noua Ktarama de metal cat zabala de la cal, Si trei blooze cu sclipici, si adidasi cu “arici”
Un mobil de la Vertu , k sa tzi moara dooshmanu’”
– Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
– Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :x:X Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri plin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
– 3 yezi bulangii, ma imbrak la D &G….
Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea “D&G” la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:
– Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.
Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante. Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky. Alamare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:
– Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!
Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt. Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:
– Ii iau glanda la bulangiu!
Il soona pe mobil si-i spune:
– Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic!
Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera. Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce? Capra, dragii mosului, ii pusese un cd cu versiunea originala a povestii lui Ion Creanga. Care suna cam asa:”…Ticalosul si mangositul! Ei las’ ca l-oiu invata eu minte. Inca se ranjea la mine catodata si-mi facea cu maseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sarit peste garduri niciodata. Ei taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi tine minte, ca ai sa-i scoti fara coarne!”
Mult peste puterea de concentrare a hapsanului lup. Creierul lui nu a facut fata avalansei ce se revarsa neindurator din boxe. Si a crapat. Da, stimabililor. Asa sunau povestile odata ca niciodata. Cam cum e fragmentul ce l-a ucis pe lup. Iar pentru viitor au nesansa de a fi scrise cam ca inceputul povestii mele. Asta in cazul in care povestile mai au un viitor.