O poezie superba..scrisa de Cornel Ilie

Ţi-ar sta bine ca ocean,
Şi mie, ca ultimul tău căpitan,
Să fii albastră-n lung şi-n lat
Să mă salvezi ca pe-un naufragiat.

Se-ntind pe tine soare, luna, nori,
Ascunzi rechini, dar şi comori.
Plini de curaj, se-nfig,serioşi,în mal
Cei care cred că-s amirali,
Se umflă-n panze şi-n cuvinte mari,
Dar cu un val le-arăţi că-s simpli marinari.

Ţi-au pus în cale porturi cu faruri luminoase
Dar tot orbi sunt, îţi văd doar valurile furtunoase.

Au inventat corăbii, bărci, vapoare, nave,
Zâmbeşti în colţul unui golf şi le întorci epave,
Ei nu s-au prins că trebuie să rămâi ocean,
Nu un acvariu pentru orice pământean.

Şi nici închisă-ntr-un dreptunghi şi-alte figuri,
Fotografii, cuvinte sau triste picturi.
Tu eşti liberă, sălbatică, c-o slăbiciune,
Să nu fii doar navigată, ci vâslită cu pasiune…

Tăcută-n mal, furioasă-n larg,
Aştepti şi tu acel secret catarg
Şi o privire care să ţi se înfigă în adâncuri
Ca ancora cea mai grea de pe pământuri,
Să-ţi înţeleagă valurile albe, rând pe rând,
Să-i fii şi insulă, din când în când.

Ţi-ar sta bine ţie ca orice,
Atâta timp cât nu mai e
Altcineva în acest plan,
Cu tine-ocean, eu-căpitan.