Cea mai de pret comoara

Cel mai probabil trebuia sa scriu un post despre iarna, Craciun, etc…dar totusi…nu se compara nimic cu ceea ce ma inspira acum..si anume prietenii! Stiu ca am mai scris despre asta…dar pur si simplu nu ma pot stapani sa nu le multumesc pentru tot ceea ce fac pt mine, pentru toate toanele pe care mi le suporta, pentru momentele in care au fost langa mine, desi le ceream sa ma lase singura, pentru decizile (bune) pe care le luau in locul meu cand eu nu eram in stare, pentru incurajari si pt gandurile bune !
Nu stiu carui fapt se datoreaza « averea » asta ! Sper doar sa insemn eu pentru ei macar jumatate din cat inseamna ei pentru mine. Mereu am gasit la ei sprijin, intelegere, incurajare, ajutor de orice fel si dragoste!
Stiu sa imi vorbeasca frumos, dar si sa ma dojeneasca cand merit !
Stiu sa se bucure pt binele meu, dar si sa sufere alaturi de mine !
Stiu sa se descarce, dar stiu si sa ma asculte !
Stiu sa primeasca, dar si sa ofere !

Le multumesc tuturor inca o data pentru tot ceea ce fac pentru mine ! Sunt multi, dar totusi tin sa le multumesc si mai special catorva persoane : Alex, Cotoy, Deea, Ioana, Popicaa, Iuly, matusii mele de la Tm, Willie, Muxy , Fra, Dorel si familiei Centiu !