Prietenia..calea spre dezamagire

Imi este greu sa inteleg totusi de ce oamenii, oameni in care eu am crezut, si-au batut joc de increderea mea. Pentru mine prietenia este un lucru esential in viata, prietenii sunt familia pe care ti-o alegi, din punctul meu de vedere. Eh… si cand oamenii pe care ii alegi sa te insoteasca prin viata, pe care ii lasi sa te vada “gol” te calca in picioare sau iti intorc spatele, este dureros! Nu stiu, poate eu am o perceptie diferita asupra termenului de prietenie, considerand ca un prieten trebuie sa fie cel ce amendeaza greselile in taina si lauda reusitele in public, este cel ce trebuie sa te traga primul de maneca cand sari calul in anumite situatii, este cel ce trebuie sa te critice cel mai rau si cu multa sinceritate… si care in acelasi timp sa iti ofere solutii, sa te ajute sa indrepti ceea ce ai gresit, sa isi rupa din timpul sau pentru a-ti asculta gandurile.

Cel putin asta incerc eu sa  fac. Oricum ,eu nu ma considr prietena perfecta : sunt foarte impulsiva, poate uneori prea dura… nu stiu si nici nu cred ca vreau sa ma port cu manusi cu prietenii mei,ii critic cand consider ca au gresit… incerc sa ii fac sa isi constientizeze defectele dar in acelasi timp incerc impreuna cu ei sa indreptam ce se poate indrepta sau macar sa mascam… uneori ma manifest ca un  lider mai mult decat ar trebui si multe altele… in schimb stiu ca ii respect, le ofer timpul meu, incerc sa ii descopar si nu renunt cand ma lovesc de ziduri ce par de netrecut si toate astea doar pentru ca le vreau binele si vreau sa fie fericiti!

Sunt dezamagita, nu este chiar lucrul pe care mi-l doream acum…dar banuiesc ca  o merit, fiindca prietenii ii alegem noi. Va trebui sa accept faptul ca prietenia nu este definita de notiunia „vesnicie”, oamenii nu sunt o constanta in viata noastra. Va trebui de asemenea sa invat sa fiu mai rezervata, sa nu ma mai agat atat de mult de prietenii, si ca ele nu sunt indispensabile. In timp,voi reusi sa controlez sensibilitatea care o am in privinta asta.  Voi fi mai atenta sa nu ma mai las folosita si apoi aruncata/inlocuita, voi invata sa imi dozez dragostea pentru oameni, si sa imi menajez increderea acordata. Nu mi-am inventat personalitati noi pentru  fiecare persoana pe care am cunoscut-o.Am fost aceasi cu toata lumea,inca din primele secunde de prietenie,acord atentie,incredere,sprijin si comunicare . Nu am regrete in privinta asta. Tot ce am facut pentru prietenii mei a fost din dragoste si urmata de satisfactia ca am reusit sa ajut pe cineva. Insa consider, acum dupa multe usi inchise,ca a venit timpul sa ma pun pe mine pe primul loc!